Definitii pentru: harnic

HÁRNIC, -Ă, harnici, -ce, adj. Care munceşte mult şi cu râvnă, care lucrează iute şi cu spor; vrednic, muncitor, activ, sârguincios, sârguitor. ♦ (Pop.) Capabil, destoinic. – Din sl. *harĩnŭ.

HÁRNI//C ~că (~ci, ~ce) Care munceşte mult, repede şi cu folos; pasionat de muncă; vrednic; sârguincios. /<sl. harinu