Definitii pentru: haos

HÁOS, haosuri, s.n. 1. Stare primitivă, de neorganizare, în care, după cum presupuneau cei vechi, s-ar fi aflat materia înainte de apariţia universului cunoscut de om; (în unele concepţii teogonice) spaţiu nemărginit, cufundat în beznă şi umplut de „neguri“, în care s-ar fi găsit, într-un amestec confuz, elementele şi materia înainte de organizarea lumii; stare de dezordine, primordială a materiei. ♦ Personificare a acestui spaţiu nemărginit sub forma unei divinităţi. 2. Stare generală de mare confuzie, dezordine mare, învălmăşeală, neorganizare. [Var.: (înv.) cáos s.n.] – Din fr., lat. chaos.

HÁOS ~uri n. 1) (în mitologia şi în filozofia greacă veche) Spaţiu nemărginit conceput ca un amestec confuz de elemente materiale, care ar fi existat până la apariţia lumii. 2) fig. Dezordine completă; confuzie generală. /<fr., lat. chaos