Definitii pentru: haini, hăini

HAINÍ, hainesc, vb. IV. Refl. 1. A pribegi; p. ext. a se înstrăina. 2. A deveni hain, rău, necruţător; a se înrăi. [Pr.: ha-i-. – Var.: hăiní vb. IV] – Din hain.

A SE HAIN//Í mă ~ésc intranz. 1) A deveni hain; a se înrăi. 2) înv. A pleca, părăsind locurile natale. 3) înv. A-şi călca jurământul. /Din hain

HĂINÍ, hăinesc, vb. IV. Refl. V. haini.