Definitii pentru: hai, hâi, hăi

HÂÍ, hâiesc, vb. IV. Refl. (Pop.) A se apleca într-o parte; a deveni strâmb; a se înclina. ♦ Tranz. şi refl. A (se) prăvăli; a (se) nărui. – Cf. magh. h a j o l n i.

A HÂ//Í ~iésc tranz. pop. A face să se hâiască. /cf. ung. hajolni

HĂI¹ interj. 1. (Reg.) Termen familiar cu care te adresezi cuiva; bre, fă. 2. Strigăt cu care se îndeamnă sau cu care se mână boii şi vacile. – Onomatopee.

HĂͲ, hăiesc, vb. IV. Intranz. (Reg.) A îndemna boii sau vacile la mers. ♦ A striga spre a stârni vânatul. – Din hăi¹.

HĂI interj. 1) (se foloseşte pentru a îndemna unele animale). 2) (se foloseşte repetat, în urături sau în unele cântece populare). 3) fam. (se foloseşte ca adresare către o persoană) Fa; bre. Fată hăi. /Orig. nec.

A HĂ//Í ~iésc 1. intranz. pop. 1) A mâna boii sau vacile, strigând „hăi“. 2) A stârni vânatul din culcuş, strigând „hăi“. 3) A umbla din casă în casă de Anul Nou cu pluguşorul; a ura. 2. tranz. A felicita în seara de Anul Nou prin recitarea pluguşorului. /Din hăi