Definitii pentru: habitaclu

HABITÁCLU, habitacle (habitacluri), s.n. 1. Locaş special al busolei pe o navă; suport nemagnetic al busolei marine. ♦ Calotă de alamă care acoperă busola. 2. Spaţiu amenajat într-un automobil, într-o aeronavă etc. (pentru echipaj, călători, poştă etc.). – Din fr. habitacle.

HABITÁCL//U ~e n. Spaţiu amenajat pe o aeronavă pentru echipaj, călători, poştă etc. /<fr. habitacle