FÂRNÂÍT2, -Ă,fârnâiți, -te, adj. (Adesea substantivat) Care vorbește pe nas; fonf, fonfăit, fornăit2. ♦ Care produce un zgomot caracteristic când respiră, din cauza nasului înfundat. – V. fârnâi.
FÂRNÂÍT1,fârnâituri, s. n. Faptul de a fârnâi. – V. fârnâi.