Definitii pentru: falnic

FÁLNIC, -Ă, falnici, -ce, adj. Care impune prin proporţii, grandoare; măreţ, impunător, grandios; care impune prin aspect, frumuseţe, ţinută; semeţ, mândru. ♦ Vestit, renumit. – Fală + suf. -nic.

FÁLNI//C ~că (~ci, ~ce) 1) Care manifestă fală; plin de sine; încrezut; mândru; fudul; măreţ; îngâmfat; înfumurat; semeţ. 2) Care are o ţinută impresionantă; cu aspect senzaţional. 3) (despre persoane) Care denotă demnitate şi mândrie; plin de demnitate şi mândrie; trufaş; semeţ. /fală + suf. ~nic