Definitii pentru: dălcăuc, dalcauc

DĂLCĂÚC, dălcăuci, s.m. Bătăuş, scandalagiu; om de nimic, haimana. ♦ Poreclă dată agenţilor electorali de pe vremuri. [Var.: dalcaúc s.m.] – Din tc. dalkavuk.

DĂLCĂÚ//C ~ci m. rar 1) Persoană care nu are o ocupaţie bine definită şi umblă pe drumuri fără rost; haimana. 2) şi adjectival fam. Persoană care face scandal; scandalagiu. /<turc. dalkavuk

DALCAÚC s.m. v. dălcăuc.