Definitii pentru: daca, dacă, dâca, dâcă

DAC, -Ă, daci, -ce, adj. s.m. şi f. 1. Adj. Care se referă la Dacia sau la populaţia ei, privitor la Dacia sau la populaţia ei; dacic. 2. S.m. şi f. Persoană care făcea parte din populaţia de bază a Daciei. – Din lat. Dacus.

DA//C¹ ~că (~ci, ~ce) ist. Care aparţinea Daciei sau populaţiei ei; din Dacia. /<lat. Dacus

DA//C² ~că (~ci, ~ce) m. şi f. ist. Persoană care făcea parte din populaţia de bază a Daciei. /<lat. Dacus

DÁCĂ conj. 1. (Introduce o propoziţie condiţională) În cazul că..., presupunând că..., de... Doar dacă. Numai dacă. 2. (Introduce o propoziţie optativă) Numai de... Dacă nu m-ar vedea cineva. 3. (Introduce o propoziţie temporală, având uneori şi o nuanţă condiţională sau cauzală) Când, în (sau din) momentul când, de îndată ce, după ce. 4. (Introduce o propoziţie cauzală) Fiindcă, pentru că, deoarece. Dacă nu ştia să scrie, umbla de la unul la altul. ♦ De vreme ce. 5. (Introduce o propoziţie concesivă) Cu toate că, deşi. 6. (Introduce o propoziţie interogativă indirectă) Că, de... 7. (Cu valoare adverbială) Cu greu, abia. 8. (În expr.) Las' dacă = a) desigur că nu; b) (în construcţii negative) nu mai încape îndoială că... – De⁴ + că.

DÁCĂ¹ f. mai ales art. ist. Limba dacilor. /<lat. Dacus

DÁCĂ² conj. 1) (exprimă un raport condiţional) În caz că. Dacă va ploua, vom avea roadă. 2) (exprimă un raport cauzal) Fiindcă; precum că; deoarece; pentru că; dat fiind că; întrucât; de vreme ce; o dată ce. Dacă nu ştia singur, umbla de la unul la altul. 3) (exprimă un raport temporal) Când; după ce. Dacă se face ziuă, plec mai departe. 4) (exprimă un raport completiv) El întreabă dacă pleci. 5) (serveşte drept mijloc de introducere a propoziţiilor optative independente) De. Dacă s-ar face ziuă! 6) (exprimă un raport concesiv) Deşi; cu toate că. Chiar dacă e timp rău, avionul va decola. / de + ca