Definitii pentru: caiafa, caiafă

CAIÁFĂ, caiafe, s.f. Persoană făţarnică, ipocrită. ♢ Expr. A trimite (sau a purta, a duce) de la Ana la Caiafa (numele unor personaje biblice) = a trimite (un solicitator) dintr-un loc într-altul (purtându-l cu vorba). [Pr.: -ca-ia-] – Din n.pr. Caiafa.

CAIÁF//Ă ~e f. Persoană făţarnică. ♢ A trimite (pe cineva) de la Ana la Caiafa a purta cu vorba. [Sil. ca-ia-] /Din Caiafa n. pr.