Definitii pentru: cahla, cahlă

CÁHLĂ, cahle, s.f. 1. (Reg.) Coşul sobei sau deschizătura prin care iese fumul în tinda caselor ţărăneşti. 2. Placă de teracotă sau de faianţă folosită la construcţia sobelor. – Din ucr. kahlja.

CÁHL//Ă ~e f. 1) Placă de metal folosită pentru a opri trecerea căldurii din sobă în hogeag. ♢ A-l bate ~a a se intoxica cu oxid de carbon. 2) Placă de ceramică sau de faianţă folosită la făţuirea sobelor sau a şemineelor. /<ucr. cahlja