Definitii pentru: cadă, cada

CÁDĂ, căzi, s.f. 1. Vas mare pentru îmbăiat; baie¹, vană (1). 2. Recipient mare, deschis, din lemn, din metal, din beton etc.; în care se introduc lichidele folosite în diverse operaţii tehnologice. 3. Vas mare din doage, întrebuinţat la prepararea vinului, a rachiului etc.; zăcătoare. – Din sl. kadĩ.

CÁDĂ căzi f. 1) Vas mare pentru îmbăiat; baie. 2) Vas mare din doage, în formă de trunchi de con, în care se strivesc strugurii şi se lasă să fermenteze. 3) Recipient mare, deschis (din lemn, metal, beton etc.) pentru lichide, folosit în diverse operaţii tehnologice. [G.-D. căzii] /<sl. kadi

CĂDEÁ, cad, vb. II. I. Intranz. 1. A se deplasa de sus în jos datorită greutăţii, a se lăsa în jos; a pica. ♦ Fig. (Despre iarnă, ger, seară etc.) A se lăsa, a veni, a se apropia. ♦ (Despre ape de munte) A curge repede. 2. (Despre dinţi, păr, fulgi, frunze etc.) A se desprinde din locul unde era fixat. 3. A se lăsa în jos continuând să fie prins; a atârna, a se pleca. 4. A se răsturna, a se prăvăli; a se dărâma, a se surpa. ♢ Expr. A cădea (bolnav) la pat = a se îmbolnăvi. A cădea în picioare = a ieşi cu abilitate dintr-o situaţie grea. ♦ (Determinat prin „în genunchi“, „cu rugăminte“ etc.) A se aşeza în genunchi înaintea cuiva spre a-i cere iertare ori ajutor sau pentru a-i arăta supunere; a ruga pe cineva cu umilinţă sau cu stăruinţă. II. Intranz. Fig. 1. A pieri, a muri (în luptă). 2. (Despre oraşe, poziţii strategice etc.) A ajunge în mâna adversarului, a fi cucerit. 3. A avea un insucces, a nu reuşi. A căzut la examen. 4. (Despre guverne, legi etc.) A-şi înceta existenţa, a nu mai fi în vigoare. 5. A nimeri din întâmplare, pe neaşteptate într-un loc sau într-o situaţie. ♢ Expr. A-i cădea cuiva (cu) drag (sau la inimă) = a stârni dragostea cuiva, a-i deveni drag. ♦ A se arunca, a se năpusti asupra cuiva. 6. A intra în... (sau sub...), a fi cuprins de.... A căzut în extaz. ♢ Expr. A cădea pe gânduri = a deveni îngândurat. A-i cădea bine = a-i plăcea, a-i prii. A-i cădea rău = a nu-i conveni, a nu-i plăcea. 7. A se situa, a se afla. Satul cade pe malul Dunării. ♦ (La ghicitul în cărţi) A se arăta, a se vedea, a reieşi. 8. (În expr.) A cădea la învoială (sau de acord) = a ajunge la o înţelegere. III. Refl. unipers. A reveni cuiva, a se cuveni. Partea aceasta mi se cade mie. ♦ A şedea bine; a se potrivi. – Lat. cadere.

A CĂDEÁ cad intranz. I. 1) A se mişca de sus în jos sub acţiunea forţei de gravitaţie; a pica. 2) A-şi pierde poziţia verticală (răsturnându-se jos); a înceta de a mai sta drept; a pica; a se răsturna; a se prăvăli. ♢ ~ la pat a se îmbolnăvi grav. ~ din picioare a fi extrem de obosit. ~ în genunchi a) a se aşeza în genunchi în faţă cuiva, pentru a cere ceva; b) a manifesta umilinţă. 3) A se lăsa în jos, fără a se desprinde; a atârna. Părul cade pe spate. 4) (despre fenomene ale naturii) A veni în curând; a fi aproape; a se apropia. 5) pop. (despre sărbători, date) A avea loc. 6) (despre ostaşi) A muri în luptă. 7) (despre oraşe, fortificaţii etc.) A ajunge în mâna adversarului; a fi cucerit. 8) fig. A avea insucces; a nu reuşi. ~ la examen. 9) (despre guverne) A înceta de a fi la putere. 10) A ajunge pe neaşteptate (într-un loc sau într-o situaţie); a nimeri; a se pomeni; a se trezi; a pica. ♢ ~ pe mâna (sau în mâinile) cuiva a ajunge la discreţia cuiva. A-i ~ cuiva drag (sau la inimă) a-i deveni drag cuiva. 11) A fi cuprins în întregime. ~ în delir. 12) A se situa pe un anumit loc. Accentul cade pe prima silabă. II. (împreună cu unele substantive formează locuţiuni verbale având sensul substantivului cu care se îmbină): ~ pe gânduri a se îngândura. ~ la învoială (sau de acord) a se învoi; a ajunge la o înţelegere. /<lat. cadere

A SE CĂDEÁ se cáde intranz. 1) (despre sarcini, bunuri materiale etc.) A aparţine în mod firesc; a reveni; a se impune; a incumba; a se cuveni. 2) A fi dator (din obligaţie morală); a se cuveni. ♢ Cum se cade cum se cere; cum trebuie. /<lat. cadere