Definitii pentru: blanc

BLANC¹ s. n. 1. Piele tăbăcită, suplă și elastică, folosită în marochinărie. 2. Fâșie de material insensibil adăugată la capetele bobinelor de film sau de bandă magnetică pentru a le proteja. – Din germ. Blank.

BLANC², blancuri, s. n. Spațiu alb care desparte două cuvinte tipărite. – Din fr. blanc.