Definitii pentru: baba, babă

BÁBĂ, babe, s.f. I. Femeie în vârstă înaintată; femeie trecută de tinereţe; băbătie, babetă¹. ♦ Spec. Femeie bătrână care vindecă bolile prin mijloace empirice, prin vrăji, prin descântece etc. ♢ Zilele babei (sau babelor) sau babele = primele nouă sau douăsprezece zile ale lunii martie, în care vremea este adesea foarte schimbătoare. ♢ (Fam. şi glumeţ) Soţie ♢ (În sintagmele) (De-a) baba-oarba = joc de copii în care unul dintre ei, legat la ochi, încearcă să-i prindă pe ceilalţi. De-a baba-gaia = joc de copii în care unul dintre ei, care face pe cloşca, îşi apără „puii“ înşiraţi, în linie, în spatele lui, împotriva altuia care face pe „gaia“; de-a puia-gaia. II. 1. Bârnă de sprijinire a unui acoperiş sau a unui planşeu de lemn. 2. Parte a unei copci în formă de toartă (numită şi femeiuşcă) în care se prinde cealaltă parte a copcii, în formă de cârlig (numită şi moş). 3. (Iht.) Zglăvoacă. 4. (Reg.) Ciupercă roşie, comestibilă, care creşte pe crăci uscate şi putrede. – Din bg., scr., ucr. baba.

BÁB//Ă ~e f. 1) Femeie de o vârstă înaintată; femeie bătrână. ♢ Zilele ~ei (sau ~ele) primele două săptămâni din luna martie, care se caracterizează prin timp schimbător. (De-a) ~a-oarba joc de copii în care unul dintre ei, legat la ochi, trebuie să-i prindă pe ceilalţi jucători. (De-a) ~a-gaia joc de copii în care unul dintre ei o face pe cloşca care îşi apără puii, iar altul pe gaia, care vrea să-i fure. 2) înv. Femeie bătrână care pretinde că ar putea vindeca bolile cu ajutorul mijloacelor empirice (descântece, vrăji, buruieni). /<sl. baba

BABÁ, babale, s.f. Dispozitiv de 40-60 cm în formă de mosor, fixat pe puntea navelor sau pe cheiuri, de care se leagă parâmele navelor acostate. – Din tc. baba.

BABÁ ~le f. Piesă cilindrică, de metal sau de beton, fixată pe puntea unei corăbii sau pe chei de care se leagă parâmele la ancorare. ~ mică. /<turc. babá