Definitii pentru: ba, bă

BA adv. 1. (Exprimă opoziţia faţă de ideea din propoziţia negativă sau negativ-interogativă anterioară, de obicei cu reluarea verbului) N-am timp acum de tine! – Ba ai! Nu mi-ai văzut ochelarii? – Ba i-am văzut pe birou. ♢ (Întărind pe nu) Mă duc la meci. – Ba n-ai să te duci! ♢ (Întărind pe da prin care se răspunde la o propoziţie interogativ-negativă sau se rectifică ideea din propoziţia negativă anterioară) N-ai bani (?) – Ba da, am. Expr. A nu zice (sau spune) nici da, nici ba = a nu se pronunţa într-o problemă; a se abţine. ♢ (Reg.; în expr.) Ca mai ba sau nici (cam) mai ba! = nici vorbă! nici pomeneală! ♢ (Pop.) Nu. Fost-ai azi la sapă? – Ba! ♢ (Cu slăbirea ideii de opoziţie, în expr.) Ba bine că nu = evident că da, se-nţelege. Ba (nu) zău! = a) (ir.) haida de! să fim serioşi!; b) să fim drepţi! 2. (Urmat de şi sau chiar, încă) Mai mult, în plus, pe deasupra. Cine bea fără măsură îşi bea banii, mintea, ba şi sănătatea. 3. (În corelaţie cu el însuşi, având rol de conjuncţie disjunctivă) Sau... sau; când... când; acum... acum; aci... aci. – Din bg., scr., pol., ucr. ba.

BA¹ conj. (folosit în cuplu corelativ, uneori urmat de că, exprimă un raport disjunctiv) Când...; sau...; ori...; aci. Ba una, ba alta. /<bulg., sb. ba

BA² adv. 1) Nicidecum; nu. Ai fost la şcoală? – Ba. 2): Ba bine că nu evident că da; se înţelege că da. /<bulg., sb. ba

BA³ adv. (accentuează sensul cuvintelor pe care le însoţeşte) Chiar. Nu-mi pare rău, ba îmi pare bine. /<bulg., sb. ba

BĂ interj. (Arg.) Măi. – Et. nec.