Definitii pentru: ascuţi

ASCUŢÍ, ascút, vb. IV. 1. Tranz. A face mai tăioasă lama unei arme sau a unei unelte de tăiat. ♦ A face unui obiect vârf (înţepător). 2. Tranz. şi refl. Fig. A (se) face mai ager, mai pătrunzător. ♦ A (se) intensifica, a (se) înteţi. – Probabil lat. *excotire. (< cos, cotis „gresie“).

A ASCUŢÍ ascút tranz. 1) (obiecte tăioase) A face să devină (mai) ascuţit. ~ cuţitul. 2) A prevedea cu vârf. ~ un creion. ~ un beţişor. 3) A face să se ascută. ♢ A-şi ~ urechile a deveni foarte atent; a-şi încorda auzul. /<lat. excotire

A SE ASCUŢÍ se ascúte intranz. 1) (despre minte, privire etc.) A deveni (mai) pătrunzător. 2) rar A deveni (mai) intens; a creşte în intensitate; a se intensifica; a se înteţi; a se întări. /<lat. excotire