Definitii pentru: apără, apăra, apară

APĂRÁ, ápăr, vb. I. Tranz. 1. A interveni în ajutorul cuiva sau a ceva pentru a-l susţine împotriva unei acţiuni ostile. ♦ A păzi un teritoriu, un oraş etc.; a menţine o poziţie prin luptă. ♦ Refl. A se împotrivi unui atac, unei acţiuni ostile. 2. A pune la adăpost de o primejdie, de frig etc.; a feri, a ocroti. 3. A susţine pe cineva sau ceva, respingând obiecţiile aduse; a pleda cauza cuiva înaintea justiţiei. ♦ Refl. A aduce în sprijinul său argumentele necesare spre a dovedi că este pe nedrept învinuit. – Lat. aparare „a pregăti, a dispune“.

A APĂRÁ ápăr tranz. 1) (cauze, argumente etc.) A susţine acordând ajutor împotriva unei acţiuni ostile. 2) A avea în pază; a lua sub ocrotire; a ocroti; a proteja; a supraveghea; a veghea; a păzi. 3) A pune la adăpost; a feri; a păzi. ~ de îngheţuri. 4) A menţine prin luptă. ~ o cetate. 5) A susţine în faţa unei instanţe judecătoreşti. 6) fig. A susţine respingând obiecţiile aduse. ~ o cauză. ~ o idee. 7) sport A feri de atacurile adversarului. /<lat. apparare

A SE APĂRÁ mă apăr intranz. A-şi demonstra nevinovăţia, aducând argumentele necesare. /<fr. apparare

APĂREÁ, apár, vb. II. Intranz. 1. A se arăta în faţa cuiva, a deveni vizibil cuiva, a se ivi; a lua naştere. ♦ A se arăta (cuiva) sub o anumită înfăţişare, a lua (pentru cineva) un anumit aspect. 2. (Despre publicaţii) A ieşi de sub tipar. [Var.: apáre vb. III.] – Din lat. apparere (după părea).

A APĂREÁ apár intranz. 1) A-şi face brusc apariţia; a se lăsa văzut pe neaşteptate; a se ivi; a se arăta; a se isca. 2) A lua naştere. Astfel a apărut lumea vegetală. 3) (despre publicaţii) A ieşi de sub tipar. /<lat. apparere