Definitii pentru: ameţi

AMEŢÍ, ameţesc, vb. IV. 1. Intranz. şi tranz. A fi cuprins sau a aduce în stare de ameţeală; fig. a (se) zăpăci. 2. Refl. şi tranz. A (se) îmbăta (uşor). – Probabil lat. *ammattire (< mattus „beat“).

A AMEŢ//Í ~ésc 1. tranz. 1) A face să fie cuprins de ameţeală. 2) A face să se ameţească. 2. intranz. 1) A fi cuprins de ameţeală. 2) fig. A deveni buimatic; a se năuci; a se buimăci; a se ului; a se zăpăci; a se pierde. /<lat. ammattire

A SE AMEŢ//Í mă ~ésc intranz. A se îmbăta uşor; a se chercheli. /<lat. ammattire