Definitii pentru: adună, aduna

ADUNÁ, adún, vb. I. 1. Tranz. A strânge la un loc ceea ce se află răspândit, împrăştiat, risipit; a ridica de pe jos. 2. Tranz. A aduna din toate părţile; a strânge, a concentra. 3. Tranz. A culege (alegând de ici şi de acolo). 4. Tranz. A pune deoparte bani sau alte bunuri materiale; a agonisi. 5. Tranz. (Mat.) A totaliza mai multe numere într-unul singur. 6. Tranz. şi refl. A (se) strânge la un loc, formând un grup. ♢ Expr. (Tranz.) Parcă a tunat şi i-a adunat, se zice despre oameni foarte deosebiţi unii de alţii strânşi la un loc. ♦ A (se) îngrămădi, a (se) ghemui. – Lat. adunare.

A ADUNÁ adún tranz. 1) A face să se adune. 2) A aduce din mai multe părţi punând laolaltă; a strânge. ~ lemne. ~ mere. 3) (bani, avere) A dobândi prin muncă asiduă (punând deoparte); a agonisi; a strânge. 4) mat. (numere) A supune operaţiei de adunare. /<lat. adunare

A SE ADUNÁ se adúna intranz. (despre fiinţe) A veni din toate părţile, întâlnindu-se în acelaşi loc; a se strânge. /<lat. adunare