Definitii pentru: abjură, abjura

ABJURÁ, abjúr, vb. I. Tranz. A renega public o credinţă religioasă, o doctrină, o părere etc. – Din fr. abjurer, lat. abjurare.

A ABJURÁ abjúr tranz. (doctrine, concepţii, etc.) A renega în mod public. /<lat. abjurare, fr. abjurer