Definitii pentru: aşeză, aşeza

AŞEZÁ, aşéz, vb. I. I. 1. Refl. şi tranz. A (se) pune pe ceva sau undeva pentru a şedea sau a face să şadă. ♢ Expr. (Refl.) A se aşeza în pat = a se întinde în pat; a se culca. A se aşeza la lucru = a începe să facă o treabă. ♦ Refl. A poposi. ♦ Refl. (Despre păsări sau insecte) A se lăsa din zbor pe ceva pentru a se odihni. ♦ Refl. A se aşterne formând un strat. ♦ Refl. (Despre lichide în fermentaţie) A se limpezi. ♦ Refl. Fig. A se potoli, a se linişti. 2. Refl. A se stabili într-o localitate, într-un loc. II. 1. Tranz şi refl. A (se) pune într-o anumită ordine; a (se) rândui, a (se) aranja. 2. Intranz. (Pop.) A pune la cale; a proiecta, a plănui. III. Tranz. (Rar) A înfăţişa un fapt într-o anumită lumină. 2. (Înv.) A dispune, a decreta, a hotărî; a institui, a statornici, a fixa. IV. Tranz. A procura cuiva o situaţie mai bună; a căpătui. ♦ A instala pe cineva într-o funcţie. – Lat. *assediare.

A AŞEZÁ aşéz tranz. 1) A face să se aşeze. 2) A pune într-o anumită ordine; a ordona; a orândui; a dispune; a aranja. ~ cărţile pe poliţă. 3) A desemna într-un post sau într-o funcţie bună; a aranja. 4) fam. (persoane) A pune la punct; a aranja. 5) pop. A găti din timp; a pune la cale. ~ o petrecere. /<lat. assediare

A SE AŞEZÁ mă aşéz intranz. 1) A se instala (pe ceva) pentru a şedea. 2) A se pune într-o anumită ordine. 3) (despre păsări sau insecte) A se lăsa din zbor (pe ceva). 4) A se aranja cu traiul într-un loc; a se restabili; a se statornici. 5) (despre substanţe pulverulente) A se lăsa pe o suprafaţă, formând un strat; a se aşterne; a se depune. 6) (despre lichide în fermentaţie) A deveni limpede. 7) A ajunge în stare de linişte; a se linişti. /<lat. assediare